În Franța ca și în România – Agenții de Securitate sunt Eroii Necunoscuți ai Crizei Covid – 19!

Într-un articol publicat în cotidianul francez „La République du Centre”, jurnalistul Alban Gourgousse  scoate în evidenta faptul ca tocmai în aceste zile de criză munca agentilor de securitate primeste foarte puține aprecieri publice, deși acești oameni își riscă viața în fiecare zi în prima linie, în acest război împotriva pandemiei COVID – 19.

Luc Delarue, director al firmei Assistance Sécurité Conseil (ASC) din Montargis, spune: „Toți salariații mei vorbesc despre faptul că nu se amintește deloc de meseria lor și de riscurile la care se expun! Și asta, cu atât mai mult cu cât am avut deja un deces în firmă…”

Bărbatul care a murit infectat cu COVID-19 era in vârstă de 46 de ani si era agent de securitate de 14. Era iubit de colegi care îi spuneau TITI. Își făcea serviciul într-un hipermarket din Montargis. „Moartea lui Titi a provocat o undă de șoc în firmă”, mărturisește Luc Delarue. „Pentru salariații noștri, pentru mine, cât și la locul lui de muncă la hipermarket. Ei îl respectau si îl considerau ca pe un prieten. De altfel, directorii hipermarket-ului mi-au spus că vor face ceva pentru familia sa, după perioada de izolare. Este un lucru foarte frumos.”

„Dar de ce se vorbește de această meserie doar după ce au avut loc decese?”, întreabă reporterul. „Nu-mi pot explica,” răspunde directorul ASC. „Totuși, în timpul perioadei de izolare, acești salariați, din toate societățile de securitate, sunt în prima linie a luptei contra COVID-19. Lucrăm mult în sectorul alimentar. În supermarketuri, într-o fabrică de produse lactate, în centre comerciale, etc.”

Ca urmare a restrictiilor si crizei economice, aproape jumătate din efectivul firmei este în șomaj parțial. În regiunea pariziană, pentru că în restul regiunilor, în care au contracte, nu au oameni în șomaj. Au întărit dispozitivele de pază pentru uzinele care s-au închis, redistribuind oamenii.

„Lipsa de recunoaștere este și mai grea în ziua de azi”, spune un agent de securitate, care a ales să-și păstreze anonimatul. „Suntem totuși în prima linie. Cine se află la intrarea în magazine, la porțile spitalelor, a locațiilor militare? Noi! Dar oamenii cred că suntem acolo doar ca să le facem zile fripte… Avem și noi ordine. Suntem acolo pentru a impune respectarea consemnelor sanitare. Iar oamenii nu înțeleg… Este un adevărat calvar pentru noi chiar sa-i face sa respecte acea distanță de un metru între ei. Dar avem o misiune și trebui să o ducem la îndeplinire spre binele lor, spre binele tuturor. Și cu toate astea, suntem în continuare tratați precum a cincea roată la căruță, suntem cei uitați!”

„Sunt agenții de securitate protejați împotriva coronavirusului?”, întreabă în continuare reporterul.

„Depinde de locul în care intervin”, răspunde un alt agent. „Uneori este complicat. Unii colegi nu au deloc mănuși și măști. Mai vorbim între noi și tragem semnale de alarmă. Pentru oameni cu care venim in contact suntem doar niște lachei. Pentru o mare parte a populației nu reprezentăm nimic. Suntem insultați în fiecare zi…”

Acest articol ar fi putut să se refere la fel de bine la situația din România, unde peste o sută de mii de oameni, agenți și tehnicieni de securitate, sunt și ei alături de doctori, asistenți, polițiști, jandarmi și militari, în prima linie în această luptă cu coronavirusul. Și noi îi vedem la supermarketuri sau la intrarea în spitale. Unii dintre ei sunt chiar oameni în vârstă, categoria cea mai expusă la risc, dar au ales să continue să-și facă meseria. Nu au făcut nici un pas înapoi, continuă să asigure paza obiectivelor publice sau private, chiar dacă angajații acestora sunt fie în șomaj, fie lucrează de acasă. Ei nu pot rămâne protejați și venind în permanență în contact cu publicul, se expun pe ei și familiile lor la contaminare. Firmele fac eforturi să le asigure echipamentul de protecție, în condiții de criză, de penurie, cu prețurile care au crescut, ca sa-si fereasca oamenii ca sa-si mentina contractele si locurile de muncă.

Ca și în Franța, nici la noi nu vorbește nimeni despre ei. Și la noi agentii de securitate  sunt cei uitați. Deși Comisia Europeană, în Comunicarea cu privire la Exercițiul Libertății de Mișcare a Lucrătorilor în Timpul Pandemiei COVID-19 (2020/C 102 I/03) (https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/PDF/?uri=CELEX:52020XC0330(03)&from=EN) , a inclus personalul de securitate pe lista “lucrătorilor care exercită ocupații critice”. Doar în Belgia, Spania și Marea Britanie autoritățile au recunoscut public contribuția adusă de industria securității private la lupta contra răspândirii virusului și le-au mulțumit.

Oare când vor găsi timp și autoritățile din România, măcar pentru o vorbă bună, dar poate și pentru niște măsuri concrete de sprijin pentru această activitate uitată și nebăgată în seamă de nimeni?

Nu trebuie să uităm că orice criză, care afectează situația economică la nivel general și individual, produce o intensificare a activității infracționale!

Lasă un răspuns