Dl. Aurel Catrinoiu, comisar șef de poliție retras din activitate, a fost până în anul 2016 Șeful Serviciului Sisteme de Securitate Private din cadrul Direcției de Ordine Publică, structură a Poliției Române care reglementează sectorul privat de securitate, a jucat un rol-cheie în îmbunătățirea mediului profesional precum și în dezvoltarea cadrului de reglementare a industriei de securitate privată. Și pentru că un om activ nu poate rămâne multă vreme departe de domeniul care i s-a lipit de suflet, începând din luna mai a acestui an domnul Catrinoiu a fost ales Președinte al Asociației Naționale a Evaluatorilor de Risc la Securitate Fizică din România. Ca reprezentant de top al autorității de reglementare pentru atât de mulți ani, el a acumulat o experiență vastă și a dezvoltat o înțelegere profundă asupra industriei de securitate privată. Studiile sale în inginerie electronică și management al întreprinderii i-au permis să aibă o viziune bine informată chiar și asupra aspectelor tehnice cele mai complicate din securitatea privată, păstrând în același timp o atitudine deschisă și constructivă față de mediul de afaceri din domeniu.

OSPA: Suntem acum în plină perioadă de lansare a celei de a treia ediții a Premiilor OSPA România. Cum vi se pare că se derulează proiectul?

Aurel Catrinoiu: Am făcut parte din proiectul OSPA chiar de la început și – ca și în urmă cu trei ani – cred cu tărie că este benefic pentru industria de Securitate din România. Un proiect de care era nevoie!  Noi, ca industrie, suntem constrânși de informațiile confidențiale cu care lucrăm să nu ne putem lăuda în gura mare cu rezultatele muncii noastre, deși – cu siguranță – ar fi frumos ca lumea să știe de ele.  În al doilea rând, autoritățile române de resort nu au obiceiul – așa cum se întâmplă în alte țări – să mulțumească partenerilor lor din zona privată atunci când aceștia își aduc aportul la rezolvarea unui caz. În al treilea rând, până la OSPA, toate evaluările comparative s-au făcut strict din punct de vedere al dimensiunilor business-ului, punându-se accent pe latura cantitativă a activității, ceea ce nu oferă cea mai clară imagine. Poți să ai un singur contract extrem de complex la un obiectiv major, sau poți să ai zeci de contracte cu un om la poartă. Pot fi ele comparate? OSPA, în schimb, pune accentul pe calitatea muncii de Securitate.

OSPA: Pentru că ați vorbit de comparație… dacă ați pune alături OSPA – ediția I și OSPA – ediția II-a, ce s-a schimbat?

Aurel Catrinoiu: În primul rând a crescut numărul de categorii, de la 4 la 6, ceea ce este foarte bine deoarece aceasta reflectă diversitatea domeniilor securității private. De asemenea, la a doua ediție și concurența a fost mai mare, iar calitatea prezentărilor a fost mai bună. Este firesc, căci la orice primă ediție există o reticiență din partea oamenilor de a se implica sau de a se înscrie în competiție, dar sunt sigur că odată ce vom înainta, lucrurile se vor maturiza. Cum sunt la fel de sigur că trofeul OSPA însuși va avea o altă valoare și se va bucura chiar și de recunoașterea din partea autorităților.

OSPA: Spuneați că ați fost încă de la începuturile OSPA România. Ce v-a determinat pe dumneavoastră, personal, să vă implicați în acest proiect?

Aurel Catrinoiu: A fost mai mult decât o curiozitate de a vedea, încă de la început, care sunt cei care consideră că merită un premiu de excelență profesională în industria noastră și cum argumentează ei acest deziderat. Am dorit mai ales să iau pulsul adevărat al industriei noastre și acum pot să spun cu certitudine că piața industriei de Securitate privată este pe drumul cel bun. Acum sunt convins că trebuie să depunem toate eforturile să susținem acest proiect, cum – tot la fel – sunt convins că la ediția a-III-a participarea o să fie mult mai amplă, atât cantitativ cât și din punctul de vedere al calității aplicațiilor.  În ceea ce mă privește, i-am încurajat pe toți membrii Asociației Evaluatorilor de Risc – al cărei Președinte sunt – să se înscrie în concursul pentru premiile OSPA.

OSPA: Ați adus aminte de Asociația Evaluatorilor de Risc. De la 1 Iulie a intrat în vigoare, în fine, legea privind obligativitatea firmelor de a efectua o analiză de risc la securitatea fizică, o lege al cărei inițiator, scriitor și susținător ați fost. 

Aurel Catrinoiu: Da, am ajuns și în acest moment, după 5 ani de la adoptarea ei.

OSPA: De ce a durat atât de mult?

Aurel Catrinoiu: E greu de spus cum un act normativ, o lege adoptată în 2012 intră în vigoare la jumătatea anului 2018, dar: a) s-a întârziat mult cu reglementarea; b) abia în 2013, spre final, a început certificarea evaluatorilor după un mechanism bun, dar care meregea greoi și de care nu treceau decât 40% dintre cei înscriși și după câteva luni de muncă nu aveam decât vreo 20 de analiști, ceea ce era clar insuficient pentru nevoile pieții. Am schimbat sistemul de certificare prin formatori – Poliția urmând să țină doar registrul lor – și lucrurile au început să se miște. Din păcate, în direcția greșită, căci formatorii nu au respectat standardele pentru înscriere – standardul ocupațional cere ca participanții la cursurile de formare să aibă cel puțin 3 ani de experiență dovedită în domeniu, iar cursurile sunt mai mult informale decât aplicative.

OSPA: E toată lumea fericită cu această lege: prestatori și beneficiari?

Aurel Catrinoiu: Categoric nu, și chiar și acum, în al 12-lea ceas, au mai fost oameni care cereau, încă o dată amânarea ei. Ar fi fost un dezastru. Gândiți-vă că sunt bănci care au investit deja sute de mii de euro în a-și aface analiză de risc la securitatea fizică și a-și aduce sistemul de securitate fizică la nivelul cerințelor din acele analize. Pe de altă parte, greșeala a fost făcută încă de la început, căci nu toate firmele au nevoie de o analiză de risc. Sunt o sumedenie de magazine mici, la parterul blocurilor, de exemplu, care nu au nevoie de o analiză de risc. Acolo este clar că niște gratii la geam și un sistem de alarmă la ferestre și la uși este suficient. De ce să mă prefac eu că fac calcule complexe și matrici de risc acolo unde soluțiile sunt cât se poate de intuitive? Nu e corect, nu aduce plus valoare.

OSPA: Nu este totuși treaba firmelor – în special a firmelor de apartament – să-și reglementeze riscul cu asigurătorul, cel care-i preia riscul? În acest caz, ar fi fost și mai simplu, căci asiguratorul i-ar putea spune „stimate domn, ca să-ți asigur afacerea la o primă de risc convenabilă, ar trebui să implementezi următoarele măsuri de securitate”!  

Aurel Catrinoiu: Din păcate, pe piața românească asigurătorii nu sunt implicați și, ca să fiu sincer, nu înțeleg de ce. Asigurătorul îți asigură prejudiciul, îți dă banii înapoi dacă ai polița de asigurare corespunzătoare, dar nu îți prinde hoțul, fapta penală rămâne. De asemenea, asigurătorul nu are rol de prevenție, el nu previne spargerea. Din punctul meu de vedere, ar fi perfect dacă și asigurătorul ar condiționa contractul de asigurare de implementarea unui sistem minimal de securitate.

OSPA: Dar chiar și așa, de ce această chestiune a „analizei la riscul fizic” trebuie să fie ceva „obligatoriu” pentru cineva care – ați recunoscut-o și dumneavoastră – nu primește valoare adăugată, iar măsurile propuse sunt în foarte multe cazuri – așa cum ați spus și dumneavoastră – intuitive și de bun-simț? De ce nu îmi este mie permis să aleg dacă îmi fac o analiză de risc sau nu? De ce să fie obligatorie?

Aurel Catrinoiu: Pentru că așa suntem. România nu are nici cultură și nici educație de securitate. În douăzeci și ceva de ani de muncă, pe toți îi auzeam că-și făceau planul de pază sau instalau un sistem de alarmă doar de teamă că a doua zi vine poliția în control și le dă amendă. Nu – Doamne-ferește! – că ar fi bine pentru ei să prevină să trăiască trauma și să rămână cu paguba! Iar motivul, evident: „Acu’ nu mai am bani!” Și să vă mai spun… deschideau unii o afacere, făceau un plan de securitate, conveneau asupra lui, prestatorul solicita 5 posturi de pază, beneficiarul zicea „aoleu, nu am bani, hai să punem doar unul, și-l punem la poartă”  și după 2 luni se trezeau că cineva le-a spart depozitul din spatele curții, unde nu era nimeni de pază și unde refuzase – că costă mult! – instalarea unui sistem video cu legătură în dispecerat. Așa că acum avem o faptă penală cu un autor pentru care autoritățile trebuie să aloce resurse să-l caute, firma respectivă s-a ales cu o pagubă incomparabil mai mare decât costul sistemelor indicate în planul de securitate.

OSPA: Totuși, n-ar fi fost mai bine, pe termen lung, să renunțăm la obligativitate în favoarea educației pentru securitate? Așa cum e acum, analiza la riscul de securitate devine un fel de „ISCIR”, o taxă pe care trebuie să o suport o dată la 3 ani, o cheltuială nejustificată, cel puțin pentru companiile la care – așa cum spuneați – măsurile de securitate fizică sunt intuitive și de bun simț. Eu fac o dată analiza de risc și fac investițiile cerute – care mă costă bani! – de ce trebuie să mă mai verifici încă o dată, peste trei ani? 

Aurel Catrinoiu: Da, aici aveți dreptate. Poate e prea des și chiar nu îmi dau seama de ce ar mai trebui repetată. Gândirea a fost că în trei ani pot interveni multe schimbări datorită variilor factori ce determină fenomenul criminalității, dar aveți dreptate, aceasta ar fi trebuit lăsată la latitudinea beneficiarului, să sesizeze el dacă au intervenit schimbări ce necesită un audit de risc la securitate. Sper ca proxima amendare a reglementării să corecteze toate aceste lucruri și să elimine ambiguitățile.

OSPA: Totuși, credeți că modul în care s-a pus problema a fost completamente adecvat? 

Aurel Catrinoiu: Surprinzător, dar cred că principala cauză care determină în acest moment această reacție este faptul că însăși cadrul legii este depășit (legea nr.333/2003), iar amendamentele făcute prin Hotărâre de Guvern au reușit să dea o gură de oxigen pieții, dar elementul ei s-a pierdut, cumva pe drum, ceea ce reclamă o nouă Lege a Securității private.

OSPA: Numai că vedeți, cantitatea de oxigen din atmosferă e aceeași, iar gura de oxigen dată pieții evaluatorilor la riscul fizic este luată de la gura companiilor beneficiare, o dată la trei ani.

Aurel Catrinoiu: Vă contrazic. Evaluatorul de risc trebuie să facă și optimizarea costurilor serviciilor de securitate și s-ar putea ca o mare companie să descopere cu ocazia evaluării la riscul fizic că poate înlocui câteva posturi de pază cu un sistem video performant care este treaz 24/7, care nu se duce la o țigară și așa mai departe. O evaluare de risc bine făcută poate economisi bani, nu e neapărat și absolut doar bani cheltuiți fără nici un beneficiu. Exemplu real: eficientizarea securității în școlile dintr-un sector al Bucureștiului, unde s-au identificat soluții care să genereze reducerea cheltuielilor de sute de mii de euro, în baza implementării unei Strategii de optimizare a măsurilor de securitate și a costurilor.

OSPA: Care este viitorul acestei profesii: omul sau tehnologia?

Aurel Catrinoiu: Tehnologia… Costurile forței de muncă sunt în continuă creștere, ceea ce a determinat și o scădere cu 20% a numărului de agenți de pază – enorm! Oamenii vor rămâne în pozițiile cheie, în locuri unde tehnologia nu poate lua decizii.

OSPA: În fine, o ultimă întrebare: care sunt așteptările dumneavoastră pentru OSPA România – 2018?

Aurel Catrinoiu: Aștept să continuăm să aplicăm principiile sănătoase de onestitate, de corectitudine și imparțialitate, de independență a fiecărui jurat în parte, care au făcut ca Premiile OSPA să se bucure de recunoașterea unanimă din piața industriei de securitate din România.

A consemnat Ovidiu Constantinescu.