de Gabriel Badea

Ideea evaluării de risc la securitate fizică a apărut în urmă cu mai bine de 8 ani în România, ca o inițiativă legală oarecum exotică, primită și privită cu suspiciune și generând îndelungi frământări și dezbateri publice, inclusiv în mediile profesionale.

S-au spus și se mai spun multe despre evaluarea de risc și nu neapărat de bine.

Unii au spus că e o găselniță pentru a mai stoarce niște bani de la sectorul privat. Alții au văzut această nouă obligație legală ca pe un aranjament făcut cu dedicație către polițiștii pensionari.

La rândul lor, evaluatorii de risc, despre care vocea publică de multe ori spune că sunt beneficiarii reali ai acestui “aranjament”, au și ei nemulțumirile lor: prețurile de pe piață, concurența distructivă și neloială, licitațiile “cu cântec” sau lipsa de considerație a clienților care nu le apreciază munca la justa ei valoare.

Din păcate însă, aceste zbateri și dezbateri în legătură cu evaluarea de risc au foarte puțin de-a face cu esența și menirea acestei activități care, fie ea impusă sau nu prin lege, a fost dintotdeauna parte a mecanismului general standard de asigurare a securității prin mijloace private. Mai mult decât atât, în acest mecanism al securității private, evaluarea riscurilor are de altfel un rol crucial în special în ceea ce priveste planificarea măsurilor de reducere a riscurilor și amenințărilor la adresa securității vieții și patrimoniului.

Deci, de ani de zile se discută mult prea mult pe teme neesențiale precum cadrul legal, justificarea existenței și obligativității evaluării, cine beneficiază și cine nu, însă se discută foarte puțin spre deloc despre cum și ce trebuie să facem ca să profesionalizăm această ramură a securității private, cum să dezvoltăm standardele profesionale sau să generăm altele noi, cum să creăm coduri de bună practică și de etica profesională în domeniul evaluării și analizei riscurilor.

Și mai rău este că se pare că la mai bine de 8 ani de la intrarea în vigoare a cadrului normativ, atât comunitatea profesională a evaluatorilor cât și ceilalți factori interesați (beneficiari, autoritate de reglementare) par să nu conștientizeze nici acum importanța reală, dincolo de obligația legală, a unei evaluări de risc efectuate riguros și cu profesionalism, în ecuația asigurării și protejării vieții și proprietății.

Cel mai trist ar fi însă, să se ajungă la situația în care, justa apreciere și înțelegere a rolului crucial al evaluărilor de risc să  vină abia după ce evenimente tragice se vor fi petrecut.

Iată un exemplu!

Manchester Arena – Concert Ariana Grande – 22 de morți!

Zilele trecute -17 iunie 2021 – a fost publicat, la Londra, raportul comisiei de anchetă publică, privind atentatul terorist de la concertul faimoasei cântărețe Ariana Grande, care a avut loc în Mai 2017 pe Manchester Arena, din Marea Britanie.

Ne aducem aminte că, acum mai bine de patru ani, la terminarea acestui concert spectatorii prezenți în număr mare au fost “întâmpinați” la ieșire de un terorist islamist sinucigaș, care s-a auto-detonat ucigând 22 de persoane și rănind alte 800, unele dintre acestea rămânând cu sechele și dizabilități grave pentru tot restul vieții lor. Victimele, în majoritatea lor, au fost tineri, adolescenți și copii. Între cei uciși de explozia criminală s-a aflat și o fetiță de numai 8 ani.

A fost unul dintre cele mai sângeroase și cinice atentate executate de militanții jihadiști în Europa Occidentală, în acea perioadă.

Modul de Operare

Așa cum au stabilit instituțiile britanice competente, autorul atentatului a fost un tânăr de 22 de ani, de origine libiană, născut și crescut în Marea Britanie. După căderea regimului Gaddafi, acesta, împreună cu familia sa, s-a repatriat în Libia, tatăl său participând activ la razboiul civil între facțiunile care își dispută și acum conducerea statului nord-african. Aflat în Libia, tânărul a căzut sub influența unei facțiuni islamiste și s-a radicalizat, transformându-se în scurt timp dintr-un tânăr promițător, crescut și educat în spiritul occidental, într-un terorist sinucigaș, gata să se sacrifice pentru cauza Islamismului extremist.

Pătruns de ideile jihadiste, autorul atentatului, împreună cu fratele său, sub pretextul că vor să-și reia studiile întrerupte, s-au întors la Manchester în 2017, orașul lor natal. De fapt, intenția lor reală era ca, în numele Statului Islamic, să comită un atentat terorist de mare impact pe teritoriul Marii Britanii.

Având acces la materiale informative ale ISIS, și-au însușit foarte bine tehnica construirii bombelor artizanale și, odată ajunși în Anglia, cei doi frați au început să comande online materialele și substanțele necesare construirii unui dispozitiv exploziv improvizat. După ce au construit bomba au umplut-o cu câteva kilograme de șuruburi și piulițe pentru a-i spori efectul ucigător și au trecut la selectarea țintei. Concertul susținut de faimoasa cântăreață americană, care era de așteptat că va concentra într-un singur loc (și anume pe Manchester Arena) un număr foarte mare de persoane – tot atâtea victime potențiale ale actului terorist – a fost o țintă ideală din punctul lor de vedere.

Recunoașterea

Conform informațiilor din anchetă, după ce s-au hotărât asupra țintei, cei doi teroriști au început recunoașterea sistematică a obiectivului. Astfel, în scurt timp, au analizat organizarea dispozitivului de pază existent la Manchester Arena, limitele în care acesta operează, regulile și procedurile de acces, structura sistemului de supraveghere video, zonele și unghiurile acoperite de către acesta.

Pentru că și-au dat seama că, datorită măsurilor de control al accesului în incintă, nu va fi posibil să pătrundă cu dispozitivul exploziv la spectacol, au ales ca loc al atentatului o zonă exterioară, respectiv unul dintre cele patru puncte de acces și defluire. Au decis să detoneze bomba exact la acea ieșire din Manchester Arena care ducea către stația de metrou, gară și alte stații pentru mijloacele de transport în comun. Adică în acea zonă unde au presupus, pe bună dreptate, că va fi cel mai mare trafic de persoane la terminarea spectacolului. La fel, odată concertul încheiat se așteptau ca și măsurile de securitate să se relaxeze.

Aceste informații, rezultate din activități sistematice de recunoaștere, i-au permis atentatorului să-și calculeze și să-și planifice foarte bine atacul. Astfel că, în seara concertului, teroristul sinucigaș, după ce a ajuns în punctul respectiv, s-a ascuns într-o zonă din apropierea respectivei ieșiri, rămânând nederanjat de nimeni până la terminarea concertului. Apoi a ieșit și a detonat bomba ascunsă într-un rucsac, chiar în mijlocul spectatorilor care părăseau în număr mare Arena.

Investigația publică

Așa cum se așteptau și își doreau teroriștii, atentatul a creat un impact emoțional extraordinar la nivelul opiniei publice britanice și, prin urmare, autoritățile s-au simțit obligate sa ia în considerație mai multe măsuri pentru prevenirea în viitor a unor astfel de acte. În acest context s-a ajuns la concluzia că este necesară o cercetare mai aprofundată a cazului și nu doar din perspectiva legală.

Astfel, în 2019 a fost demarată o investigație publică, la inițiativa ministerului de interne britanic (Home Office). Aceasta s-a derulat în paralel cu urmărirea penală a cazului și a avut ca obiectiv identificarea cauzelor și circumstanțelor care au facilitat și care au condus la această atrocitate. Scopul final a fost ca, pe baza concluziilor raportului, să se inițieze măsuri legale și să se genereze bune practici pentru creșterea siguranței evenimentelor cu participare publică numeroasă, vizate de atentate teroriste.

Securitate inefectivă – Evaluarea riscurilor deficitară

În esență, raportul final al investigației publice, publicat pe 17 iunie 2021, scoate în evidență grave lacune în ceea ce privește măsurile de securitate derulate pentru asigurarea securității concertului de pe Manchester Arena în seara respectivă.

De asemenea, raportul investigației subliniază că măsurile de Securitate, inefective în prevenirea atentatului, au fost rezultatul modului deficitar în care au fost evaluate riscurile de securitate fizică ale acestui eveniment.

Foarte important, raportul spune că atentatul ar fi putut fi prevenit sau consecințele sale ar fi fost mult mai mici dacă procesul de evaluare a riscurilor la care era expus evenimentul ar fi fost unul serios și analizat sistematic, iar beneficiarii l-ar fi tratat cu responsabilitate.

Manchester Arena: Infrastructură Publică Expusă la Risc Terorist

Manchester Arena este una dintre cele mai mari sali polivalente din Europa, cu o capacitate de 21.000 de locuri. A fost construită în anul 1995 și de atunci a fost folosită atât pentru evenimente sportive cât și de tip cultural-artistice. A găzduit evenimente sportive cu ocazia Jocurilor Commonwealth-ului (2002) și a fost folosită ca sală de antrenament pentru echipele de baschet ale SUA și Angliei, în timpul Olimpiadei de la Londra (2012). De asemenea, tot aici au fost organizate importante gale de box profesionist la care au participat sportivi de renume, precum Mike Tyson și David Haye, campioni mondiali.

Nu în ultimul rând, pe Manchester Arena au concertat nume celebre, monștri sacri ai muzicii internaționale, precum The Rolling Stones, U2, Madonna, Lady Gaga sau Luciano Pavarotti. În acest context, autoritățile britanice au clasificat arena ca infrastructură expusă pericolului terorist.

Evaluarea riscului general, cât și a riscurilor particulare ale evenimentelor desfășurate pe Manchester Arena erau obligatorii din punct de vedere legal la data comiterii atentatului.

4 (patru) Evaluări de Risc la Securitate Fizică

Atât operatorul arenei cât și firma de securitate contractată pentru paza arenei și asigurarea securității la evenimente și-au îndeplinit obligația legală de a evalua riscul de securitate la care este expus atât personalul propriu cât și vizitatorii complexului, dar cam atât…

Evaluarea CTSA

Marea Britanie este un stat a carui expunere la riscul comiterii de acte teroriste pe teritoriul său este mult mai ridicat decât în alte tari. Contribuie la aceasta situație atât istoria cât și actuala sa poziție internațională.

Preocuparea autorităților britanice în direcția prevenirii unor astfel de acte se îndreaptă deopotrivă atât către sfera publică cât și către cea privată.

Manchester Arena a beneficiat de acest suport guvernamental cu ajutorul căruia a realizat o primă evaluare de risc, anume dedicată amenințării teroriste.

Aceasta a fost de fapt o autoevaluare executată de operatorul arenei împreuna cu un specialist al Sistemului pentru Consiliere Antiterorista (CTSA) de pe lângă guvernul britanic. Evaluarea CTSA s-a bazat pe o matrice tip grilă, în care riscul terorist era evaluat pe baza unui punctaj. Informațiile referitoare la măsurile de securitate existente au fost însă introduse și cuantificate de către reprezentanții arenei, fără ca datele să fie validate și verificate în teren nici de ei, nici de o terță parte, nici de către expertul CTSA. Astfel, au fost introduse în evaluare date neverificate din care unele s-au dovedit a fi nereale. De asemenea, evaluarea CTSA a luat în considerare doar perimetrul obiectivului, nu și zonele adiacente ale acestuia. Totodată, scenariile teroriste luate în calcul s-au referit strict la situații de pătrundere și executare a actului terorist în interiorul incintei. Scenariul comiterii unui atentat terorist asupra spectatorilor care părăsesc arena la încheierea evenimentului fiind ignorat cu desăvârșire.

În aceste condiții, precum și pe baza punctelor calculate cu ajutorul grilei mai sus menționate, s-a concluzionat că riscul unui atentat terorist este foarte scăzut și mai ales că aranjamentele de securitate existente sunt suficiente și nu sunt necesare măsuri în plus.

Manchester Arena – Analiza de Risc

Deținătorii Arenei au întocmit și o evaluare de risc generală, înainte de comiterea atentatului. În secțiunea dedicată amenințărilor teroriste, a fost luat în considerare scenariul unui atentat împotriva spectatorilor în afara arenei, avându-se în vedere traseul de defluire al spectatorilor către gară și stațiile mijloacelor de transport în comun. De asemenea, în acest document, riscul unui atac terorist a fost calificat ca fiind “foarte ridicat”. Și această analiză a folosit tot o matrice clasică impact/probabilitate/timp, dar care, spre deosebire de evaluarea CTSA, a luat totuși în calcul lipsa controlului asupra accesului în spatiul aferent ieșirii din incintă precum și faptul că ieșirea din arenă era parte dintr-un nod de transport în comun, urban, interurban și internațional. În mod similar, s-a luat în calcul atractivitatea crescută a arenei pentru un act terorist, luându-se în considerare și evenimentul din Mai 2017, respectiv faptul că arena era operată de o firmă americană, iar evenimentul era susținut de un artist american, știut fiind că interesele americane erau ținta predilectă a teroriștilor islamiști.

Din păcate, reprezentanții firmei organizatoare nu au conștientizat concluziile acestei evaluări din perspectiva luării unor măsuri de reducere a riscului. Nici raportul în sine, în afară de semnalarea vulnerabilităților și a riscului crescut, nu propunea măsuri concrete de reducere sau creștere a nivelului de securitate. În acest context, raportul a fost considerat doar o formalitate.

Manchester Arena – Planul De Urgență și Contingență

Operatorul arenei a mai efectuat și o a treia evaluare generală a riscului, care a fost inclusă într-un plan de urgență și contingență. Această evaluare a folosit tot o matrice clasică de tip impact/probabilitate.

Dar deși Manchester Arena, așa cum se știa, era inclusă pe lista obiectivelor cu risc ridicat de atac terorist, iar indicele național de risc terorist la acea dată era la nivel ridicat “sever”,  această evaluare de risc inclusă în Planul de Urgență mai sus menționat a dat o importanță scăzută acestor categorii de amenințări, considerându-le ca “puțin probabile”. Scorul mic, din perspectiva probabilității producerii evenimentului de securitate, a determinat o valoare generală scăzuta a riscului terorist și prin urmare nu au fost recomandate măsuri de securitate speciale. Ca și în cazul CTSA, nici această evaluare nu a luat în considerație posibilitatea unui atac terorist în zona din imediata apropiere a arenei.

Concert Ariana Grande – Evaluarea Expunerii la Riscuri a Evenimentului

Un al patrulea raport a fost întocmit în urma unei evaluări de risc dedicate în mod special evenimentului artistic din mai 2017.  A fost însă o evaluare formală, făcută “din birou”, așa cum au recunoscut în timpul investigației reprezentanții firmei care operează Arena. De data aceasta, riscul terorist este ignorat cu desăvârșire. Dar cel mai grav a fost că, în același timp, acest ultim raport întocmit de reprezentanții Arenei a stat la baza constituirii dispozitivului de pază și ordine dedicat evenimentului Ariana Grande.

Manchester Arena – Firma de Securitate

Evaluarea de risc făcută de Firma de Securitate

Firma de securitate care asigura securitatea arenei, în general, și a evenimentului, în special, și-a făcut și ea propria evaluare de risc. Aceasta a fost efectuata cu 4 luni înainte de atentat și a luat în considerare inclusiv riscul terorist. Însă, ca și în cazul evaluării de risc întocmită de către operatorul arenei cu ocazia evenimentului, și acest exercițiu a fost unul formal, respectiv pentru a se conforma unei obligații legale. Chiar dacă a evidențiat riscul, nici firma de securitate nu a dat importanța cuvenită amenințării teroriste, ignorând inclusiv indicele national de risc terorist, care la data întocmirii evaluării era stabilit la un nivel ridicat și anume “sever”. Chestionați în timpul investigației publice, reprezentanții firmei de pază au susținut că de vină pentru calificarea incorectă a riscului terrorist, care în evaluarea lor a fost considerat ca fiind “redus”, ar fi o greșeală de redactare a raportului. În orice caz, așa cum s-a dovedit, măsurile de securitate s-au dovedit inadecvate riscului.

Ce n-au văzut Evaluatorii și au văzut Teroriștii!

Vulnerabilități ale Sistemului de Supraveghere Video

Așa cum s-a stabilit în anchetă, autorul atentatului a făcut multiple recunoașteri la locul faptei. A studiat sistemul de televiziune cu circuit închis și a descoperit unghiurile moarte, respectiv zonele nesupravegheate în imediata apropiere a ieșirii din Arena. Această informație i-a fost de folos cu prisosință în pregătirea atentatului. El a venit cu circa 40 de minute înainte de terminarea spectacolului. Deși avea asupra lui un rucsac voluminos, care atrăgea atenția și în care disimulase dispozitivul exploziv, profitând de unghiurile moarte ale camerelor de supraveghere a stat neobservat și nedectat până la momentul atacului.

Organizarea deficitară a Dispozitivului de Pază

Teroriștii au observat că zona de defluire este asigurată cu un singur agent de pază, a carui misiune principală era să prevină accesul neautorizat în Arenă și să se asigure că spectatorii pot circula liber. Este posibil ca teroriștii să-și făcut și o impresie asupra capabilității agenților respectivi, atunci când au sesizat că firma de securitate încadrează acel post cu angajați foarte tineri și aparent neexperimentați.

În orice caz, agentul de serviciu la momentul concertului și respectiv al atentatului, era într-adevăr un tânăr de 18 ani, cu foarte puțină experiență în securitatea privată. Supervizorul lui avea tot 18 ani. Deși l-a observat la un moment dat pe terorist circulând în zona postului său, nu a considerat că acesta ar prezenta o amenințare. Ironia face ca agentului să-i fi atras atenția pantofii sport “de firmă” ai teroristului și nu ditamai rucsacul pe care acesta îl purta în spate. Agentul de pază nu a reacționat nici când unii dintre părinții care veniseră să-și aștepte copiii la ieșirea de la spectacol i-au atras atenția asupra individului suspect. În cursul investigației, acesta a declarat că nu a putut raporta situația deoarece nu a fost dotat cu mijloace de comunicație și nu l-a abordat în mod direct pe suspect ca să nu se interpreteze ca fiind un gest rasist din partea sa. Investigația a mai relevat faptul că agenții de securitate nu au fost instruiți în mod adecvat în ceea ce privește recunoașterea pericolului și a vectorilor unor amenințări teroriste.

De asemenea, firma de securitate nu avea un protocol/procedură pentru transmiterea și verificarea suspiciunilor de natură teroristă.

Evaluarea de Risc – Cauză și Efect

Raportul investigației a concluzionat că dacă sistemul de supraveghere video ar fi fost corect configurat, teroristul ar fi fost observat când se ascundea în zona imediat apropiată ieșirii, înainte de declanșarea atacului. La fel s-ar fi întâmplat și dacă în loc de un singur agent de pază incompetent, perimetrul ar fi fost acoperit de mai mulți agenți de pază sau patrule și ar fi fost extins la toata zona de așteptare și defluire adiacentă arenei, iar agenții respectivi ar fi fost instruiti să recunoască situații suspecte și elemente exterioare caracteristice vectorilor amenințărilor teroriste.

În plus, asigurarea comunicării în interiorul dispozitivului de pază și mai cu seamă cu poliția sau alte organe competete, atât din punct de vedere al infrastructurii de comunicații, dar și al protocoalelor de comunicare, toate acestea ar fi putut zădărnici actul terorist și ar fi salvat viața a 22 de ființe nevinovate și ar fi scutit de suferințe alte 800.

Deci cu toate că s-au făcut nu mai puțin de 4 evaluări de risc înainte de atentat, nici una nu a depistat aceste vulnerabilități grave în sistemul de securitate al arenei.

Astfel că raportul investigației publice dedicate atentatului constată pe bună dreptate că evaluările de risc, făcute într-o manieră formală și superficială, coroborat cu atitudinea iresponsabilă a operatorilor arenei, au fost principalele circumstanțe care au permis comiterea cu succes a acestui act de teroare odios.

Învățăm și noi ceva?!

Din fericire, spre deosebire de Marea Britanie și alte țări occidentale, pericolul terorist în România pare să nu fie unul iminent și acut.

Însă, pericolul real în cazul nostru mai degrabă este să nu ajungem cumva să credem că ceea ce s-a întâmplat la Manchester Arena, “nu ni se poate întâmpla tocmai nouă”.

Cazul Manchester Arena, prin dramatismul său, dar și prin abordarea sistematică a analizei cauzelor, adoptată de autoritățile britanice (dincolo de vânătoarea de vinovați, așa cum e obiceiul în România) a scos la iveală atitudini și mentalități neprofesioniste, iresponsabile vis-a-vis de riscurile de securitate și de tratarea lor, pe care le regăsim cu prisosință și la noi.

În primul rând, ca și în cazul prezentat, de foarte multe ori (aș zice de cele mai multe ori) destul de puțini (evaluatori și beneficiari deopotrivă) sunt cei care înțeleg că evaluarea de risc la securitate fizică trebuie să fie un document de lucru permanent și nu doar o formalitate legală, bifată și apoi uitată într-un sertar.

Apoi, și la noi am întâlnit prea puțini evaluatori care realizează că munca lor nu trebuie să se oprească și să se limiteze doar la a constata existența sau inexistența unor măsuri de securitate și completarea unei grile.

De asemenea, abundă și la noi evaluările făcute din “din birou”,  bazate doar pe informațiile transmise de beneficiar, pe care evaluatorii nu “se deranjează” să le verifice și în teren.

Dragi colegi, așa cum am văzut în cazul din Anglia, nu e suficient să bifezi pe grilă existența unui sistem de supraveghere video. Nu e suficient și nici profesional să te limitezi la a constata că obiectivul evaluat e prevăzut cu personal de pază. Trebuie văzut și dacă aceste măsuri își fac cu adevărat treaba, dacă își îndeplinesc funcțiile în mod constant și continuu.

Dacă noi nu facem aceste verificări, sigur infractorii și teroriștii le vor face!

Dacă nu ducem lucrurile până la capăt de o maniera profesionistă, grila completată cu “maimuța zâmbitoare” nu are nici o valoare!

Ba, mai rău, raportul evaluării de risc ajunge de fapt să legitimeze lipsa de responsabilitate și preocupare pentru îmbunătățirea continuă a securității obiectivelor, așa cum în mod natural o cere dinamica amenințărilor de securitate. Iar asta, asa cum s-a văzut în cazul Manchester, este o rețetă a dezastrului!

Evaluarea de risc trebuie să iasă din paradigma “bifării” obligației legale!

Deci, dacă vrem să fim tratați ca profesioniști, trebuie să ne purtăm ca niște profesioniști!

Dacă vrem să se schimbe ceva, dacă vrem ca munca evaluatorilor de risc să fie într-adevăr valorizată așa cum ar merita, evaluarea de risc trebuie sa iasă din paradigma limitativă a îndeplinirii unei obligații legale.

Ca reprezentant al comunității profesionale a securității private, am fost încă de la începuturi un susținător al evaluarii de risc. Deși am fost constient de multele neajunsuri (formalism, incompetență, fabrici de diplome etc.) care a marcat și marchează această activitate, am susținut și apărat instituția evaluării de risc la securitate fizică în fața tuturor criticilor și demersurilor oficiale și neoficiale de desființare a ei sau de reducere la o dimensiune nesemnificativă. Și nu au fost puține aceste încercări…

Am făcut asta pentru că am credința că, mai devreme sau mai târziu, evaluarea de risc va deveni ceea ce trebuie să fie: o măsură de bun simț, aplicată responsabil pentru salvarea vieții și proprietății, iar evaluatorii niște profesioniști respectați.

Ziua Securității Private – OSPA România – Etalonul Profesionalismului în Evaluarea de Risc

Dar nu mă bazez numai pe credință și speranță. Din 2016, la inițiativa mea, Federația Serviciilor de Securitate premiază în fiecare an cel mai bun evaluator de risc din România. Unul din obiectivele programului OSPA este exact acesta: stimularea performanței profesionale la nivel de excelență, adică dincolo de așteptările obișnuite.

Deci, Trofeul OSPA este acordat exact acelor evaluatori care înțeleg că performanța profesională excepțională înseamnă responsabilitate, muncă, pasiune și, mai ales, depășirea limitărilor de gândire și a rutinelor pe care ni le impunem singuri, uneori din comoditate și delăsare.

Dar cu o floare nu se face primăvară. Breasla evaluatorilor, Asociația profesională din acest domeniu trebuie să considere OSPA ca un punct de plecare, ca un stimulent pentru îmbunătățirea continuă a standardelor de calitate și etică profesională. De fapt, nu cei care s-au manifestat și se manifestă împotriva evaluărilor de risc, ci tocmai formalismul, superficialitatea, incompetența, lipsa de responsabilitate sunt cei mai mari dușmani ai profesiei de evaluator de risc! Și toate aceste atitudini sunt cele care duc de fapt la compromiterea iremediabilă a imaginii breslei și ocupației de evaluator și la subminarea afacerilor oneste din acest domeniu.

Din păcate, cazul Manchester Arena prezentat a arătat cu prisosință încă o dată, dacă mai era nevoie, că neprofesionalismul în activitățile de securitate privată în general și în special în evaluarea riscului uneori înseamnă moarte!

Domnul Gabriel Badea este un cunoscut specialist în securitate, om de afaceri și figură proeminentă a comunității profesionale și a mișcării patronale. În prezent, este președinte al Federației Serviciilor de Securitate, organizație umbrelă a asociațiilor patronale de securitate din România.

Totodata ocupă poziția de Prim Vicepreședinte al Confederației Patronatelor din Industrie, Construcții Agricultură și Servicii (CONPIROM) și reprezintă această organizație în Comitetul pentru Dialog Social al Ministerului Afacerilor Interne și în cadrul Consiliului Economic și Social, organ consultativ al Guvernului și Parlamentului României.

Fiind unul dintre cei mai proeminenți reprezentanți ai comunității de afaceri și profesionale din securitatea privată, domnul Badea este implicat în activitatea Confederației Europene a Serviciilor de Securitate (CoESS), fiind membru activ al mai multor comitete de lucru ale acestei organizații internaționale, unde reprezintă România.

Dl. Badea a absolvit un master în domeniul managementului riscului și securitatii (MSc) la Universitatea din Leicester și un master în domeniul administrării afecerilor (MBA) la Open University, ambele, instituții de învățământ din Marea Britanie.

Ca recunoaștere a meritelor sale academice și profesionale, dl. Badea a primit titlul de Fellow al Institutului de Securitate (The Security Institute) din Londra. 

Referințe:

https://ao-arena.com/about-us/
https://manchesterarenainquiry.org.uk/report-volume-one/#2

https://www.kerslakearenareview.co.uk/media/1022/kerslake_arena_review_printed_final.pdf