Săptămâna trecută a avut loc la Bruxelles un seminar dedicat muncii nedeclarate la nivel european cu reprezentanții autorităților naționale, la care au participat și reprezentanții CoESS Eduardo Cobas, Președinte al Comitetului de Dialog Social, și Alexander Frank, Responsabil pentru Afacerile Europene.

În primul rând, în cadrul seminarului, au fost identificate cauzele muncii nedeclarate:

• Lipsa unei legislații eficiente care să stabilească responsabilități de-a lungul lanțului de contracte, să introducă penalități masive și să limiteze lungimea lanțului de subcontractori;
• Capacitatea insuficientă a autorităților de control și aplicare a legii, care duce la diminuarea riscului de a fi prins;
• Lipsa colaborării administrative între autoritățile competente – inspectorate de muncă, administrații fiscale, autorități sectoriale;
• Povara taxelor și contribuțiilor foarte mari pe salarii, împreună cu neclaritățile legislative și birocrația;
• Practici de achiziții care alimentează indirect concurența neloială.

Apoi au fost identificate și unele posibile soluții:

• Colaborarea autorităților competente cu partenerii sociali sectoriali pentru a dezvolta competențele organelor de control și a dezvolta soluții comune, strategii sectoriale și înțelegeri de cooperare;
• Colaborare adminsitrativă între diferite autorități competente;
• Mecanisme de alertare, instrumente de raportare către autorități ușor de utilizat și simplificarea lansării procedurilor;
• Instrumente de prevenire – liste albe ale companiilor care respectă legea, registre permițând contractorilor o verificare rapidă a contribuțiilor plătite de subcontractori, etc.;
• Implicarea achizitorilor publici pentru promovarea achizițiilor responsabile din punct de vedere social, să se introducă criterii în legislație pe baza calității, transparență în lanțul de achiziție și limitarea lungimii lanțului de subcontractare;
• Planuri de verificare și control la nivel corporatist;
• Pedepse mai mari și o reglementare mai bună, nu neapărat mai extinsă, inclusiv prin o transpunere mai bună a directivelor europene.

Reprezentanții diferitelor țări au dat exemple de bune practici, cum ar fi:

• În Finlanda există o Lege a obligațiilor și responsabilităților contractorilor atunci când munca este subcontractată, care prevede structuri de verificare și penalități. Contractorul trebuie să primească anumite informații înainte de semnarea unui contract, iar angajatorul unui anumit angajat și partenerul contractual din cadrul unui proces de subcontractare trebuie să îi frunizeze contractorului aceste informații. Amenzile pentru nerespectarea acestor prevederi pot ajunge până la 68.000 €.
• În Belgia există un cadru legal referitor la responsabilitatea comună a contractorilor pentru plata salariilor și a contribuțiilor sociale atunci când se subcontractează servicii. Referitor la taxe și contribuții, contractorul principal trebuie să plăteaască în mod direct 35% din contribuțiile sociale și 15% din taxe către autorități atunci când folosesc un subcontractor. Iar dacă subcontractorul nu plătește decât parțial sau deloc taxele și contribuțiile, contractorul va fi considerat responsabil pentru acest lucru.
• În Italia există un sistem de certificare a respectării legislației muncii în cadrul angajărilor și a contractelor de achiziții de servicii. Contractorii pot obține informații de la mai multe organizații, inclusiv comitete ale partenerilor sociali și inspectorate de muncă, pentru a certifica respectarea legislației muncii de către subcontractorii lor.
• În Danemarca autoritățile publică îndrumare pentru companii referitoare la modul în care se pot asigura de respectarea legislației de către subcontractori (skat.dk). Campanii specifice de comunicare și informare sunt realizate în sectorul construcțiilor, inclusiv referitoare la măsurile legale atunci când sunt angajați cetățeni străini.
• În Țările de Jos (numai pentru serviciile de curățenie) sunt desfășurate activități de conștientizare a organizațiilor care angajează firme de curățenie (cu abordare directă) și muncitori implicați în muncă nedeclarată (cu abordare indirectă) de către mai mulți factori interesați, cum ar fi inspectoratele de muncă, serviciul de imigrare și naturalizare, autoritățile fiscale, municipalități, poliție și diferite ONG-uri. Și în acest sens au fost create: un formular de verificare a muncii corecte, un instrument de auto-verificare pentru companii, derulându-se în același timp și campanii de presă.

Comisia Europeană va pregăti un manual de bune practici pentru inspectoratele naționale de muncă pe baza discuțiilor și a recomandărilor din cadrul seminarului.

Noi doar putem spera că autoritățile române vor fi capabile să-și însușească aceste recomandări, să le introducă în legislație, să crească baza de colectare a taxelor și contribuțiilor prin reducerea muncii nedeclarate și să scadă apoi povara suprataxării care strivește în acest moment companiile corecte din piață!

Articol realizat după raportul transmis membrilor CoESS de către domnul Alexander Frank.