Începând cu 1 iulie 2026, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată este stabilit la 4.325 lei lunar, respectiv 25,949 lei/oră, prin Hotărârea Guvernului nr. 146/2026 (Guvernul României, 2026).

Ca și în cazul majorărilor anterioare, dezbaterea publică a fost formală, practic inexistentă.

Guvernul NU a fundamentat această măsură printr-un studiu de impact economic și social, așa cum cere legea. Nu există sau, cel puțin, nu s-a făcut publică o analiză a efectelor asupra costurilor salariale, productivității, ocupării și economiei informale.

NU a fost determinat impactul negativ al creșterii salariului minim, decuplat de realitățile economice, asupra prețurilor și a creșterii inflației.

Și, așa cum ne-am obișnuit deja, pozițiile patronatelor care au argumentat împotriva creșterii salariului minim au fost ignorate în mod aproape sfidător.

În plus, Guvernul a făcut harcea-parcea prevederile Directivei (UE) 2022/2041 privind salariile minime așa cum, ani la rândul, toate guvernele României au  tratat cu indiferență cinică toate recomandările Comisiei Europene din cadrul Semestrului European, și care sistematic, în fiecare an, se pronunțau negativ asupra modului în care salariul minim în România este utilizat ca mijloc politic.

Această instrumentalizare politică a salariului minim, care continuă și în prezent (chiar și după transpunerea „după ureche” a Directivei UE 2022/2041 în legislația națională), nu face decât să înrăutățească situația celor pe care Guvernul pretinde că îi ajută și, în același timp, să erodeze sustenabilitatea și competitivitatea sectorului economic privat din România.

Iar aceste efecte negative ale creșterii administrative a salariului minim sunt documentate în multiple studii și cercetări de nivel academic!

1. Un salariu minim, deconectat de productivitate, desființează locuri de muncă și adâncește sărăcia!

Un salariu minim stabilit peste nivelul justificat de productivitatea marginală a muncii nu produce, prin simplă decizie administrativă, valoare economică suplimentară.

Creșterea salariului minim este, de fapt, o redistribuire a costurilor: către angajator, către consumatorul final (cetățenii), către alți salariați.

Acest șoc poate fi absorbit numai prin una sau mai multe ajustări: majorarea prețurilor, reducerea orelor lucrate, diminuarea altor beneficii, comprimarea grilelor salariale, înlocuirea muncii slab calificate cu muncă mai calificată sau cu tehnologie, externalizarea, relocarea ori închiderea unor activități neprofitabile.

Pentru IMM-uri, precum companiile cu marje reduse și utilizare intensivă a forței de muncă (servicii), creșterea salariului minim este doar o CREȘTERE ARTIFICIALĂ A COSTURILOR!

Puterea de absorbție a acestui șoc este extrem de limitată și, în foarte multe cazuri, se închid afaceri sau firmele fac concedieri.

Atunci când salariul minim, stabilit artificial, devine împovărător, într-o economie cu productivitate scăzută, așa cum în mare măsură este și cea a României, riscul de reducere a ocupării și a volumului de muncă devine real (Del Carpio and Pabon, 2017).

2. Alte vești proaste pentru angajați: reducerea ocupării locurilor de muncă și a orelor lucrate

Literatura economică arată că firmele confruntate cu creșteri administrative ale salariului minim reacționează nu doar prin concedieri vizibile, ci și prin ajustări negative mai puțin evidente, cum ar fi stoparea de noi angajări, lăsarea posturilor neocupate, creșterea programului de lucru, creșterea intensității și a volumului muncii, reducerea beneficiilor nesalariale, sub-declararea muncii (Clemens, 2021).

Deci, chiar și în situațiile în care, pe termen scurt, o creștere administrativă a salariului minim poate avea un impact aparent moderat în privința reducerii locurilor de muncă, apar alte efecte la fel de negative pentru angajați: mai puține angajări noi, presiune pe program, deteriorarea calității locurilor de muncă și reducerea investițiilor în calitatea și siguranța locurilor de muncă.

3. Deteriorarea condițiilor de muncă și a calității locurilor de muncă

Cercetări recente arată că lucrătorii din servicii sunt expuși la lucru în program prelungit și variații imprevizibile ale programului, iar asemenea ajustări pot transfera riscul economic de la angajator la salariat (Farkas, 2025). Deci un loc de muncă menținut în condițiile costului salarial nu este neapărat o veste bună, ci trebuie evaluate și stabilitatea programului, numărul de ore efectiv lucrate, beneficiile și predictibilitatea veniturilor care, de regulă, sunt afectate semnificativ.

O majorare administrativă a salariului minim poate astfel să creeze o aparență de creștere salarială, dar să reducă venitul lunar efectiv dacă angajatorul scade orele sau limitează posibilitatea lucrului efectuat suplimentar. În sectoarele în care activitatea este contractată la tarife fixe sau este câștigată prin achiziții publice la preț minim, această presiune este și mai mare.

4. Integrarea tinerilor pe piața muncii devine mai dificilă

Tinerii și lucrătorii fără experiență sunt cei mai vulnerabili la creșteri rapide ale salariului minim, deoarece productivitatea lor inițială este, de regulă, mai mică decât cea a lucrătorilor cu experiență. Dacă diferența salarială dintre debutanți și lucrători calificați se reduce artificial, angajatorul va prefera să angajeze lucrători cu experiență sau să reducă posturile pretabile pentru angajați tineri, „entry level”.

Literatura de specialitate privind efectele salariului minim asupra tinerilor indică efecte negative: reducerea oportunităților de angajare, amânarea intrării pe piața muncii și reducerea programelor de formare la locul de muncă (Kalenkoski, 2024). Aceste efecte sunt grave deoarece primul loc de muncă nu este doar o sursă de venit, ci și un mecanism de acumulare a experienței, a disciplinei profesionale și a competențelor transferabile.

Din această perspectivă, politica salarială trebuie coordonată cu politici active de ocupare: ucenicie, stagii, formare profesională, reduceri de taxare pentru lucrătorii cu venituri mici și scheme de sprijin pentru angajarea tinerilor. Majorarea salariului minim nu poate înlocui aceste instrumente.

5. Compresia salarială și efectul demotivant asupra competenței

Un efect negativ mai puțin discutat este compresia salarială. Când salariul minim crește rapid, diferența dintre salariul unui debutant și salariul unui lucrător experimentat se reduce. Dacă angajatorul nu are resurse să majoreze proporțional întreaga grilă, salariații calificați percep o diminuare relativă a recompensei pentru experiență, responsabilitate și performanță.

Compresia salarială poate reduce motivația pentru perfecționare, disponibilitatea de a prelua responsabilități suplimentare și atractivitatea promovării. În organizațiile cu multe posturi plătite aproape de minim, efectul se propagă rapid: crește presiunea de renegociere a tuturor salariilor, iar costul total depășește cu mult impactul direct asupra salariaților plătiți anterior la minim.

6. Munca la gri (sub-declarată)

În România, salariul minim are o particularitate importantă: în numeroase sectoare, funcționează ca bază formală de declarare, diferența fiind plătită informal, „în plic”.

Deci, creșterea salariului minim nu este decât un stimulent pentru subdeclararea muncii atunci când diferența dintre costul legal al muncii și tariful suportabil economic devine prea mare.

Controalele ANAF din 2026, în sectorul serviciilor de protecție și pază, au vizat 62 de societăți cu risc fiscal ridicat, fiind menționate cazuri în care munca nedeclarată sau subdeclarată a atins niveluri aberant de mari, iar angajații erau plătiți la nivelul salariului minim, concomitent cu plata unor sume suplimentare neimpozitate, în mână (Agerpres, 2026; România Actualități, 2026).

Acest exemplu arată că problema nu este doar nivelul salariului minim, ci și modelul economic al unor sectoare în care prețul contractat nu acoperă costul legal al muncii.

În plus, creșterea salariului minim este corelată cu o sarcină fiscală excesivă pe muncă. Atunci când taxarea muncii este ridicată, iar controlul este selectiv sau lent, salariul minim devine o ancoră contabilă, nu un instrument real de protecție a angajaților cu salarii mici.

Acest lucru este remarcat si de OECD (organizație la care România și-a propus să adere) care, în analiza economică dedicată României, arată că taxarea relativ ridicată a muncii descurajează ocuparea formală și că munca nedeclarată sau subdeclarată rămâne o problemă importantă (OECD, 2026).

7. Argumentul „salariile mari atrag angajați” este FALS

Susținătorii majorării salariului minim afirmă frecvent că un salariu minim mai mare va face locurile de muncă mai atractive și va reduce deficitul de personal. Argumentul este FALS.

Salariile mai mari pot atrage ofertă de muncă, dar nu pot obliga firmele să mențină cererea de muncă la același nivel atunci când costul crește peste productivitatea postului.

Pe o piață funcțională, deficitul real de personal determină creșteri salariale prin concurența dintre angajatori.

În acest caz, salariul crește pentru că există cerere solvabilă, productivitate și capacitate de plată.

Salariul minim administrativ inversează mecanismul: impune costul înainte ca productivitatea să îl justifice.

În lipsa unei creșteri corespunzătoare a productivității, diferența se descarcă în prețurile mărite, în marje mai mici, în investiții amânate, în locuri de muncă mai puține sau în muncă nedeclarată și nefiscalizată, „la negru” sau „la gri”.

Prin urmare, salariul minim nu poate fi tratat ca instrument principal de politică socială. Dacă obiectivul este creșterea veniturilor nete ale lucrătorilor cu venituri mici, o soluție mai directă și mai puțin distorsionantă este reducerea taxării muncii, eventual prin deduceri, credite fiscale, contribuții reduse sau sprijin țintit pentru salariații vulnerabili.

8. Inflație, prețuri și iluzia protecției prin mărirea artificială a salariului minim

Creșterea salariului minim este adesea justificată prin nevoia de protejare a puterii de cumpărare. Argumentul este politic atractiv, dar este FALS din punct de vedere economic. Dacă majorarea salariilor este finanțată din productivitate, ea poate susține veniturile fără presiune inflaționistă majoră.

Dacă însă majorarea este impusă administrativ, fără acoperire în creșterea corelată a productivității, INEVITABIL costul suplimentar se va regăsi în prețuri, în inflație, în reducerea activității întreprinderilor, în deteriorarea condițiilor de muncă ale angajaților.

Așa cum se prezintă acum, salariul minim devine o politică socială, dar care nu  este finanțată de stat așa cum ar fi normal ci fie de sectorul economic privat, fie de consumatori, fie de salariații care pierd ore, beneficii sau locuri de muncă.

9. Priorități pentru reducerea efectelor nocive ale salariului minim!

Așa cum m-am exprimat public și în toate dezbaterile privind salariul minim, ca reprezentant al patronatelor în ședințele Consiliului Național Tripartit pentru Dialog Social (CNTDS), în opinia mea existența unui salariu minim, altul decât cel determinat de mecanismele pieței libere, sau în cel mai rău caz prin negocieri colective sectoriale, este o aberație contra naturii economice, incompatibilă cu principiile economiei de piață liberă.

Pe de altă parte sunt conștient că, într-o societate românească, în care încă nu s-au pierdut reflexele și instinctele comuniste, existența salariului minim este o fatalitate cu care trebuie să conviețuim dar care trebuie să funcționeze după principii și reguli, astfel încât să interfereze cât mai puțin cu mecanismele economiei de piață liberă.

Pentru aceasta sunt necesare, de urgență, o serie de reforme pe care orice guvern sau legislativ responsabil și conștient că sectorul privat nu va putea să susțină la nesfârșit actualul dezmăț bugetar, va trebui să le ia în considerare:

În primul, rând dialogul social trebuie să fie unul real, în care poziția partenerilor de dialog social, și în special al patronatelor (care de fapt susțin integral costurile creșterii salariului minim ), trebuie să aibă greutate decizională. CNTDS nu mai trebuie să fie un fel de ștampilă de lemn la discreția guvernului. CNTDS trebuie să se transforme într-o o structură de lucru în care, pe baza principiilor unui dialog social, serios și responsabil, să se construiască DEPOLITIZAREA REALĂ a deciziei privind actualizările de salariu minim.

APOI:

1. Orice decizie privind creșterea salariului minim trebuie să fie fundamentată cu studii de impact economic și social, care să includă și scenarii sectoriale și regionale
2. Este necesară evaluarea separată a sectoarelor intens utilizatoare de forță de muncă, în special cele dependente de achiziții publice la preț minim, unde majorarea salariului minim poate împinge piața spre muncă nedeclarată, sub-declarată, evaziune fiscală și încălcarea reglementărilor sectoriale.
3. Creșterea salariului minim trebuie să aibă în vedere și reducerea taxării muncii pentru veniturile mici. Dacă statul vrea ca angajatul să primească mai mult net, statul trebuie să renunțe la o parte din taxarea muncii, nu doar să transfere costul către angajator.
4. Combaterea eficientă a muncii nedeclarate și sub-declarate trebuie să fie o prioritate absolută. Este necesară o abordare sistematică în care controlul fiscal trebuie integrat cu inspecția muncii, digitalizare, corelarea datelor din Revisal/REGES, D112 și e-factura
5. Reformarea sistemului achizițiilor publice, care să respingă automat tarifele sub costul legal al muncii.
6. Pentru facilitarea integrării pe piața muncii tinerilor și a lucrătorilor  fără experiență trebuie dezvoltate instrumente distincte, ca de exemplu: subvenții de angajare acordate direct angajatului, subvenții pentru formare profesională și reduceri de taxe pentru primul loc de muncă.

Referințe bibliografice

Agerpres (2026) „ANAF: Verificări la societăți ce activează în domeniul serviciilor de protecție și pază; 62 de firme vizate”. Available at: https://agerpres.ro/economic/2026/02/23/anaf-verificari-la-societati-ce-activeaza-in-domeniul-serviciilor-de-protectie-si-paza-62-de-firme-v–1530793 (Accessed: 29 June 2026).

Clemens, J. (2021) „How Do Firms Respond to Minimum Wage Increases? Understanding the Relevance of Non-employment Margins”, Journal of Economic Perspectives, 35(1), pp. 51–72. doi: 10.1257/jep.35.1.51.

Court of Justice of the European Union (2025) Judgment of the Court (Grand Chamber), Case C-19/23, Kingdom of Denmark v European Parliament and Council of the European Union, ECLI:EU:C:2025:865.

Del Carpio, X.V. and Pabon, L.M. (2017) Implications of Minimum Wage Increases on Labor Market Dynamics: Lessons for Emerging Economies. World Bank Policy Research Working Paper No. 8030. Washington, DC: World Bank.

European Parliament and Council (2022) Directive (EU) 2022/2041 of 19 October 2022 on adequate minimum wages in the European Union. Official Journal of the European Union, L 275, pp. 33–47.

Eurofound (2025) Minimum wages in 2025: Annual review. Luxembourg: Publications Office of the European Union.

Farkas, H. (2025) The Economic Incidence of Schedule Unpredictability in Hourly Work. Working paper. Columbia University.

Guvernul României (2026) Hotărârea nr. 146 din 12 martie 2026 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată. Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 196/13.03.2026.

International Monetary Fund (2026) Minimum Wages and the Informality Constraint. IMF Working Paper. Washington, DC: International Monetary Fund.

Jardim, E., Long, M.C., Plotnick, R., Van Inwegen, E., Vigdor, J. and Wething, H. (2022) „Minimum-Wage Increases and Low-Wage Employment: Evidence from Seattle”, American Economic Journal: Economic Policy, 14(2), pp. 263–314. doi: 10.1257/pol.20180578.

Kalenkoski, C.M. (2024) „The effects of minimum wages on youth employment, unemployment, and income”, IZA World of Labor. doi: 10.15185/izawol.243.v2.

Neumark, D. and Shirley, P. (2022) „Myth or Measurement: What Does the New Minimum Wage Research Say about Minimum Wages and Job Loss in the United States?”, Industrial Relations, 61(4), pp. 384–417. doi: 10.1111/irel.12306.

OECD (1994) The OECD Jobs Study: Facts, Analysis, Strategies. Paris: OECD Publishing.

OECD (2026) OECD Economic Surveys: Romania 2026. Paris: OECD Publishing.

România Actualități (2026) „Controale ANAF la zeci de companii cu activitate de protecție și pază”. Available at: https://www.romania-actualitati.ro/stiri/romania/controale-anaf-la-zeci-de-companii-cu-activitate-de-protectie-si-paza-id224194.html (Accessed: 29 June 2026).

The Economist (2025) „Economists get cold feet about high minimum wages”, The Economist, 20 November.