Munca de Agent de Securitate este una ingrată, de rutină… De cele mai multe ori, importanța ei este subapreciată, uneori chiar de către beneficiarii ei.  Și, din păcate, așa cum știm cu toții, acest lucru se traduce prin salarii mici, condiții grele de muncă și uneori dispreț fățiș. În ochii multora, imaginea agentului este asociată cu a namilei din poartă, semiagramată, cu privire încruntată, și cu bătăile cu lopata prin mall-uri. Prea puțini știu despre faptele bune, faptele omenești ale agenților de securitate, care nu sunt deloc puține.

Pentru că dincolo de rutina de zi cu zi, dincolo de proceduri aplicate cu sființenie, nu de puține ori agentul de pază se trezește în fața unor circumstanțe extraordinare.

Acestea sunt situațiile în care nu numai pregătirea, calificarea agentului sunt puse la încercare, ci mai ales calitatea sa umană, de OM care, prin profesia pe care și-a ales-o, s-a pus în slujba binelui.

Gestionarea unor astfel de situații extreme nu necesită calități personale ieșite din comun, dar sunt niște trăsături de Caracter, care se pare că nu sunt atât de comune:  empatie, compasiune, integritate, echilibru emoțional, determinare.

Câte dintre societățile de securitate investesc în căutarea și cultivarea acestor calități umane la angajații lor? Dacă e să te iei după știrile negative care abundă despre agenții de pază, nu foarte multe…

Există însă situații în care eforturile acestea susținute, investiția în selecție, formare, instruire se întorc înapoi generând în schimb satisfacție profesională, mândria lucrului bine făcut și mai ales mândria de a fi coleg cu Oameni minunați!

Iată un astfel de exemplu petrecut de curând la societatea la care lucrez, Global Security Systems.  Deși pare un scenariu de film de groază, faptele sunt foarte autentice.

Într-o seară obișnuită a lunii martie, când întunericul cuprindea străzile orașului, agentul de pază aflat la accesul unei unități economice din Brașov, a văzut deodată două femei disperate alergând pe stradă, cu spaima întipărită pe față. În urma lor, un scelerat, cu un cuțit măcelăresc în mână, lansat într-o vânătoare sinistră a unor ființe neajutorate, lipsite de apărare. După cum s-a văzut ulterior pe înregistrarea video a camerelor din vecinătatea postului de pază, Robert – acesta fiind numele eroului nostru autentic –în această situație terifiantă, ca agent de securitate și ca om, a avut un comportament impecabil: le-a oferit  imediat protecție celor două femei, punându-le la adăpost în interiorul gheretei sale. Apoi, sub spectrul amenințării cu moartea, agentul nu și-a pierdut nici un moment cumpătul, nici siguranța de sine. A înfruntat bestia cu chip de om vorbindu-i calm, liniștit, cu voce hotărâtă și privire dârză, încercând să aplaneze situația, să-l calmeze pe agresor așa cum a fost învățat. Nu a ezitat niciun moment să ofere protecție celor două femei și,  riscându-și propria viață, l-a împiedicat permanent pe monstrul criminal să ajungă la victimele sale. În același timp a apelat serviciul de urgență la 112, ceea ce nu a descurajat deloc  bestia cu chip de om, ba din contră. Astfel că, până la sosirea reprezentanților legii, agentul s-a pus în continuare stavilă în fața sceleratului și, sub potopul de injurii, amenințări cu moartea și fluturarea  cuțitului prin fața ochilor, a reușit în cele din urmă să împiedice o faptă abominabilă. Când organele de poliție au ajuns în obiectiv, prinzând agresorul, care a încercat să scape prin fugă, Robert răspuns mulțumirilor cu modestie: ”Mi-am făcut datoria. Oricare om, în locul meu, ar fi făcut la fel”.  Asta în timp ce bestia încătușată de polițiști continua să-l amenințe din dubă: „Țieee trebuiaaa să-ți iau gâââtuuul!!!”

Din păcate, aceasta nu este o faptă „demnă” de a fi prezentată ca știre de interes general. Pentru că, nu-i așa, știrile pozitive nu fac audiență și nu vând publicitate. Deci nu vor veni camere de televiziune, nu se vor lua interviuri.

La urma urmei, este doar o „faptă bună”,  din cele pe care agenții de pază din toată țara le fac în fiecare zi fără ca noi să știm și nici să bănuim cât de mult înseamnă aceste „fapte bune” pentru ceea ce ne-am obișnuit sa luăm drept normalitate: siguranța publică.

În ochii potențialelor victime, fapta lui Robert este însă mai mult decât o „faptă bună”. Este un act eroic, chiar dacă el va rămâne un erou anonim, neluat în seamă de memoria colectivă a societății.  Dar două familii nu sunt acum îndoliate datorită lui, Agentul de Securitate Robert: omul potrivit, aflat la locul potrivit, în momentul potrivit.

În final, noi și colegii noștri de breaslă avem datoria să le mulțumim Oamenilor asemenea lui Robert că există printre noi și să facem tot ce trebuie ca să fie cât mai mulți ca el!

de: Doru Dragne

26 martie 2021

Bucuresti